marți, 4 februarie 2014

Apocrife

Viens qu'on s'enprintanise je lui dis/
qu'on s'envénème un peu par cet habit fleuri/
qu'on remplisse de mioches le monde promis
et peut-être renaître dans une nouvelle vie

- il serait mieux qu'on s'automnise/ s'assoupissant
aux bords du fleuve qui s'agite/
nous vêtir du si tendre couvrant
de l'instant qu'on nous à repris si vite

elle - les gens l'oubliaient depuis des années/
seule l'herbe parfois des faire-part lui écrivait/
les rois mages poursuivaient l'étoile sacrée/
moi - une pensée qui s'éffilochait

viens au moins - je criai - aimer quelques images/
dont nous en fairons tendre vent/
mais elle s'était couchée sagement dans les pages
glissant derrière tous les temps

*

traducere - Cindrel Lupe

Apocrife

- Hai să ne-mprimăvărăm i-am zis/
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată

- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat

lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare

hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând

luni, 3 februarie 2014

Flash 10 (opium)

Doar către seară
deruta funcţionează la maxim
ca şi cum ziua în declin
ar însemna însuşi sfârşitul
numit preţios exitus -
golesc un pahar/ amprentele buzelor
îmi indică o cu totul altă persoană/
mirosul adulmecă părul altei femei/
mă vizitează gustul altei amărăciuni/
estimp vederea schimbă rapid imagini
cu tine în floarea tinereţii
cu tine între răzgândire şi amintire
numai poezia stă în genunchii ei roz
cu zulufii ei arămii ca elitrele îngerilor
şi se roagă – sărută-mă adânc
de parcă mâine mi-aş face bagajul
şi aş pleca fără să-ţi arunc o privire

sâmbătă, 1 februarie 2014

Flash 10 (antique)

Scriu la o masă mică meschină
ceva despre divide et impera -
cuvintele se înghesuie mai ceva
decât pe vremea cozilor comuniste la pâine
e clar – cetatea eternă se împarte şi-acum
în gladiatori famelici şi fiare
cei dintâi plâng de iubire către sfârşitul zilei
când li se întinde în silă
blidul sleit al milei publice
ceilalţi merg la vânat
adulmecând urma ultimei stele
înecată în sihla fierbinte
a sângelui proaspăt

întorc foaia -
mulţimi de amprente fosforescente
umori de tot felul/ lividităţi
intarsiate frumos în heraldica crimei/
răsună pădurile de răsuflarea mortală
a tinereţii mele pierdute