miercuri, 4 iunie 2014

Acasă

Acasă-
spune copilul-
e un cuvânt cântat
nu scris.
nu e de găsit
pe nicio hartă
în nicio carte
de geografie.
e abstract
ca o colivie
din care a zburat
pasărea-liră.
nu poate fi desenat
ca un acoperiş
cu soarele pururi deasupra.
ar trebui cântat
cu vocea nocturnă
a greierului
de sub prag.
dar ar trebui şi un prag.
şi o fereastră
prin care să azvârlim
restul vieţilor noastre.
şi n-ar fi rău să existe
şi un copac
cu o singură creangă
şi alături doi oameni
ţinându-mă de mână.
ar fi frumos şi trist –
mai spune copilul bătrân
din mine.

marți, 3 iunie 2014

Ce oră

Nu încercaţi
să-i şoptiţi la ureche
iubitei
versuri din Bacovia.
mai ales seara
când aveţi altceva
mai bun de făcut.
lăsaţi-i pe simbolişti
cu ploile lor
putrede. treceţi direct
la fapte.nu vedeţi?
amurgul cade
ca o ghilotină
prin pieţele publice.
nu mai e timp.
ce oră este la voi
pe cealaltă faţă
a lunii?

luni, 2 iunie 2014

Lucarne 2

Eu mi-am căutat scăparea printre cuvinte
cuvintele s-au salvat ascunzându-se
printre lucruri. a fost o noapte lungă
când am început să adun obiecte –
cum au făcut toţi ai mei – şi-au umplut
cămările debaralele beciurile
cu obiecte ieşite din uz.
de-atunci viaţa mea dă pe dinafară
de cuvinte trădate la primul colţ
asasinate autodafe-uri
sperjururi/ de-atunci chiar iubirea
e o simplă crucificare
pe un aşternut transpirat.
mereu aflu de câte-o femeie
care-şi face curat
în cămările sufletului
inventând astfel o nouă moarte
care/ iată /dragilor/ o ia de la capăt
cu o hărnicie de invidiat.
Lucarne

Pe acoperişuri se prelinge lumina
ca o felină roşcată. lumina îşi spală blana
face salturi se strecoară prin lucarne străvechi.
urme moi în praful aşternut
acum un secol. lucşi scânteietori
pe malacovul bunicii. fluturi de cobalt
în pântecul lăzii de zestre.
prudent o deschid -
jurnalul locotenentului francez începe să toarcă.
citesc lăcrimând: pe-atunci dragostea purta monoclu
uniformă albastră şi cizme perfect lustruite.