Blague

Mâine domnule
e octombrie-
alfabetul nefericirii
a ajuns deja la litera O-
octombrie octopus origami orgasm-
de mâine toată lumea va trimite
răvaşe oranj
cât mai originale
...................................................
omule osteneşti prea mult
opreşte-te măcar o secundă
măcar citeşte din mers ordinul
care ocroteşte locatarii
acestui ospitalier ospiciu

Avant de mourir


Rogu-te dragule
ascultă atent
Avant de mourir-
îmi scrie domnul Steinberg-
şi vei vedea cum toată viaţa
îţi trece prin faţa ochilor-
e aici întreaga istorie unui neam
cu virtuţile şi păcatele lui/
un film alb-negru cu umbrelele ude
ca nişte păsări debusolate
prin ploaia nesfârşită de toamnă
abandonează-i-te/
cedează-i
ca unei otrăvi curara-
fără scăpare- după cum spun
tratatele de toxicologie

domnul Steinberg dispăruse din peisaj
prin anii 40/ toată lumea ştia
că e într-un loc cu plajă şi palmieri
încă nu e moartea- spunea
moartea nu are reumatisme
nu lăcrimează din te miri ce-
nu-i apar pe obraz
petele cafenii ale bătrâneţii
nu se masturbează
sub o pătură la Dachau
rogu-te dragule
ascultă Avant de mourir
căci viaţa-i un fum
aşa mi-am repetat şi eu
zi şi noapte
în faţa cuptorului-
încă nu-i moartea
e doar un disc de piatră
cu un câine
plângându-şi
stăpânul

Angst

Nu ştiam
de ce-mi tremură sufletul
în plină caniculă-
cineva-
înaintea mea-
deschisese larg cerurile
cu un singur cuvânt
ca o lovitură de pumn
bine plasată

apoi a fost noapte şi
a fost dimineaţă-
momentul unic
când obligatoriu
arunci în stradă
cărţile
pantofii scâlciaţi
paharele sparte-
în general
toate resturile
de care te împiedici
în drumul tău ondulat
către moarte

Colecţionarul de fluturi

Înspre bătrâneţe
Max colecţiona
poze cu femei-
avea el un fix
căruia nimeni nu-i găsea
explicaţia –
deţinea un carneţel
în care-şi nota
cu scrupulozitate
numele doamnei şi
data naşterii
- moartea era exclusă din start-
Sissi Carenina
Mata Hari Zaraza-
nişte fetiţe abia ieşite
din copilărie/
noapte de noapte
Max le visa jucând
un şotron diabolic
în faţa ferestrelor sale
de la demisol- primăvara
şi toamna ce nebunie
de fluturi albi
fluturi asasinaţi
călcaţi de tren
puşi la zid
-cu sandalele lor neliniştite
cu antenele lor florivore
însângerate

Song for my dady

Pe aici a trecut cândva
tatăl meu în drum spre
Banska Bistrica-
îmi dau seama după copita
şchioapă a Rosinantei
după moneda de cupru
cu chipul lui Carol al II-lea
şi alături o picătură
abia observabilă
de sânge albastru
vărsat în amintirea
patriei nerecunoscătoare

Salzburg

Ah muzicanţii
şi insectele lor de argint-
coleopterele diavolului-
de neînţeles cum o elitră
stârneşte tornade
într-o grădină din Salzburg/
un miracol
spunem noi
consumând berea
cu parfum de wurst/
cade amurgul-
o turistă
ne fotografiază
chiar în secunda
când sărutam
părul galben
al unei Ondine
întâmplătoare
prin partea locului

Decembrie

În decembrie
întâmplările se derulează
cu o viteză ameţitoare –
nişte tanti cu nume de flori
pleacă la munte
unde zăpada este mai ieftină
se scriu ode/ cuvintele sfârâie
ca fleicile pe grătar
miroase a o moarte parfumată
a mascara prelinsă pe obraz
la prima lacrimă de crocodil
se aprind focuri de primejdie-
viaţa animalului naţional
este în pericol/ dar nu-i nimic
nu-i nimic- vom mai compune un imn
profund ameţiţi/ profund imorali
vom striga lozinci în versuri şchioape
vom şchiopăta printre rimele
imperfecte ale acestui decembrie ceţos
ne vom iubi ca chiorii/ dezorientaţi
ca nişte picături de sânge
de grupa zero

666

Max îşi aduce aminte
cum a iubit-o el pe Eleonora-
o copilă
elevă la liceul de fete Domniţa Bălaşa-
a plăcut-o din prima
în uniforma ei bleumarin de cadetă puberă
i-a iubit matricola portocalie
cu fatidicul număr 666
talia de viespe genele păcătoase
de nimfetă/ gleznele pururi neliniştite

a dus-o la cinema unde rula
un film cu Bette Davis/
puteai muri de mai multe ori
de plictiseală/
şi Max a cutezat să-i atingă umărul crud
sânii incerţi – cam asta a fost tot/
apoi i-a suflat cald în ureche-
cum fac bătrânii mieilor abia născuţi-
i-a soptit nişte cuvinte pe care nu-şi amintea
la cine le auzise-
Eli Eli lama sabachtami-
se rupsese filmul/ mahalagii fluierau
băteau din picioare/ huo/
apoi s-a aprins o lumină timidă-
ecranul alb semăna perfect
cu memoria mea de-acum