Mi-am vândut

cărţile-
părinţii fraţii/
rudele mele
cu sânge albastru-
acum sunt un orb
căutând mormintele alor săi
prin câmpurile
de cicoare/
prin hrubele secrete
ale mânăstirii din Melc
unde se zice că aşteaptă
să fie citită
chiar Biblia Diavolului.

Cum aştepţi tu

dezastrele reci
ale iernii-
cu un ochi fixat
pe amintirile
de familie/
cu mâna
pe butonul de panică

dar mirosul
de mere coapte
şi scorţişoară
îţi desferecă blând
centura de castitate-

cineva tot insistă-
îţi bate în geam
cu un deget erect
uite cum începe
să ningă

uneori mâna


uneori mâna se întinde după fotografiile
din vremea când amândoi eram încă în viaţă
şi incredibil de tineri/
atât de tineri şi proşti
încât şi niponei crizanteme
îi era ruşine să-nflorească-
tu luminându-mi drumul cu o lanternă Focus
eu ras şi frezat de însuşi seful saloanelor din 1943-
o acele fotografii ca nişte moaşte de sfinţi
legate cu funde roz/ risipite printre
inimioare de turtă dulce carbonizate
din care muşcam amândoi hămesiţi
cu ochii la uşa dormitorului
în care părinţii plănuiau alţi copii
alte incendii dezastre
alte alunecări
către moarte

Ce crezi

că s-ar întâmpla
dacă n-ar exista calendarul oamenilor-
cel cu zile albe şi
nopţi negre?
cel care ne numără firele de păr
câte au mai rămas
ridurile de expresie-
decrepitudini de tot felul?
cum ar fi să adaste
doar aburul căprui
care iată se furişează
chiar acum
chiar acum
sfâşiindu-se până la sânge
în iarba ta indiană?

Trecutul?


la doi paşi distanţă de mine-
o curte mică paragini
bălării
cucută bulbi otrăviţi şi
urmele uitate
ale părinţilor

dincolo-
nesfârşit lanul de grâu cu corbi
al vecinului Vincent
doar aici parc-aş aduce cumva
cu mine însumi/
doar aici nu mă arată
nimeni cu degetul-
doamne mai dă-mi zile
să redescopăr lucarna
prin care se strecoară
surâzătoare
dulcile lumii păcate