Vineri

Nu te mai preface că treci strada pe verde/
e un du-te – vino nebun prin canalele pneumatice/
prin arterele magistrale ale lumii/
viaţa e o necontenită trecere pe roşu/
o ştii prea bine/

nu te mai preface că iubeşti petele solare
când în secunda imediat următoare
te retragi la umbra parşivă
a somnului de după-amiază/
înghiţit/ digerat
în stomacul mătăsos
al uitării de sine/

nu-mi mai spune că ţi-ai programat
zilele albe-negre după ultima editare
a Cărţii tibetane a morţilor/ e vineri
şi încă nu te-ai îndrăgostit/
încă eşti un fir de nisip inocent/
o fereastră spartă cu zgomot/
o uşă trântită violent/
încă o voce oarecare în labirint/

şi în general nu te mai preface că mori frumos/
definitiv împăcat cu clipa cea repede/
nu te mai minţi că ţi-e bine/
când de fapt ţi-e mai rău
decât după o băutură contrafăcută/
când de fapt îmbraci aceeaşi haină de ieri/
aceeaşi piele din care n-ai mai ieşit
de mai bine de-o sută de ani