Atâta timp cât caii negri
pasc în libertate pe câmpia albă
nu am motiv să mă tem
că glonţul de argint al secundei
îmi va trece pe la ureche
câtă vreme câinii iluziei
sunt mereu pe urmele mele
nu mă tem că galopul cailor
se va poticni ruşinat
într-un gard de rosa canina
Vai săraca ţară a Hymerei
pe ce mâini a ajuns –
caii sunt împuşcaţi şi daţi câinilor
femeile îşi alăptează pruncii în linia-ntâi/
şuieră gloanţele oarbe/
neghiobii stau cu piepturile la vedere/
negustorii de fier vechi fac ţăndări
frumuseţea albastră a oţelului -
foarte curând
din cer va coborî definitiv peste noi
somnul de plumb al bătrânilor/
să ne cuibărim aşadar
să ne acoperim bine capetele
urmează o noapte
despre care nu se va scrie
în nicio carte de istorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu