Vântul din sud

Vântul din sud ne usucă rufele -
rufele dragi nouă pline de păcate casnice.
prea curate n-au ieşit cearşafurile fierbinţi
nopţile pline de ură dezgustul şi înduioşarea
că şi tu vei muri. aveai o transpiraţie fosforescentă
o răsuflare care uneori se oprea. credeam
că e vântul din sud făcând un popas în drumul său
către septentrion. mi se părea că însuşi sufletul meu
are sincope. doar o bătaie în uşa din cedru
ne-ar fi putut trezi în miez de noapte – frisonând
ca plopii cei fără soţ din poveste
surprinşi asupra faptelor diverse
distribuite cu dărnicie de zeul beţiv.
târziu se termina şi opera buffă.
măştile scuipau seminţe de la balcoane
înjurau gros. îmi aprindeam o ţigară.
te priveam cum dormi
cu minciuna frumoasă pe buze.