joi, 25 septembrie 2014

Angst

Nu ştiam
de ce-mi tremură sufletul
în plină caniculă-
cineva-
înaintea mea-
deschisese larg cerurile
cu un singur cuvânt
ca o lovitură de pumn
bine plasată

apoi a fost noapte şi
a fost dimineaţă-
momentul unic
când obligatoriu
arunci în stradă
cărţile
pantofii scâlciaţi
paharele sparte-
în general
toate resturile
de care te împiedici
în drumul tău ondulat
către moarte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu