Cine citeşte versuri la ora trei dimineaţa
uită de mama sa şi de tatăl său
uită de iubita care treptat se preschimbă
într-o grămăjoară de rufe fără identitate
uită chiar de sine pentru că preţ de o clipă
nici moartea nu-i mai răsuflă rece lângă ureche
acela – zic – nutreşte otrăvuri licori brune
ca Paracelsus/ le încearcă pe rând
până când iată se transformă într-un cadavru frumos
peste care ploile vor curge fără istov
până când fetiţa vecinilor va traversa piaţa pustie
pe bicicleta cu trei roţi a copilăriei roz
până ce secunda se va plictisi de întuneric
iar măcelarul târgului îi va tranşa soarta
aruncând pe tejghea hălci de lumină roşcată
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
luni, 17 februarie 2014
sâmbătă, 15 februarie 2014
Braila – by day
Domnule - în stradă nici nu exişti
decât divizat în mii de particule umblătoare
nimeni nu îţi spune pe nume/
nimeni nu-ţi citeşte măcar ferparul
apărut proaspăt în ziarul de seară/
unii se holbează o clipă la poza ta din tinereţe –
dincolo de cartonul crăpat alb-negru
nimeni nu mai are răbdare să-ţi parcurgă
ultimul act de divorţ/ ultimul bilet
de internare-n spital/ ultima plecare la băi -
toţi trec grăbiţi cu actul de identitate în mâini/
câţiva ţin la vedere paşaportul spre moarte/
cei mai mulţi parcurg fără ţintă strada Regală/
alţii- puţini – se întorc către vârsta îngerilor
dar ninsoarea şterge definitiv urmele tuturor –
în port tună sirena vapoarelor/ adio/
târfele de la Tanti Elvira lăcrimează
probabil că va ploua cu inimi sfărâmate
în Las Palmas
decât divizat în mii de particule umblătoare
nimeni nu îţi spune pe nume/
nimeni nu-ţi citeşte măcar ferparul
apărut proaspăt în ziarul de seară/
unii se holbează o clipă la poza ta din tinereţe –
dincolo de cartonul crăpat alb-negru
nimeni nu mai are răbdare să-ţi parcurgă
ultimul act de divorţ/ ultimul bilet
de internare-n spital/ ultima plecare la băi -
toţi trec grăbiţi cu actul de identitate în mâini/
câţiva ţin la vedere paşaportul spre moarte/
cei mai mulţi parcurg fără ţintă strada Regală/
alţii- puţini – se întorc către vârsta îngerilor
dar ninsoarea şterge definitiv urmele tuturor –
în port tună sirena vapoarelor/ adio/
târfele de la Tanti Elvira lăcrimează
probabil că va ploua cu inimi sfărâmate
în Las Palmas
miercuri, 12 februarie 2014
Îndrăgostirea (antique)
Soseşte noaptea messer -
nu închide ochii
acum când femeile cu pedigri
sunt pe cale de dispariţie
prelinse onctuos ca nişte ceţuri dulci
pe suprafaţa înşelătoarelor ape -
nu închide ochii messer
se prăbuşesc zidiri/ cad capetele
bărbaţilor înamoraţi mortal/
poeţii beţivi scriu fără istov versuri deocheate
în timp ce petrec cu târfele pe genunchi iar
tavernele trag obloanele pentru totdeauna
cine opreşte nebunia asta generală messer
îndrăgostirea iepurelui de umbra sa/
a sângelui de ochiul pervers
al alexandritului/ a inimii mele
de prea depărtata stea Aldebaran?
nu închide ochii
acum când femeile cu pedigri
sunt pe cale de dispariţie
prelinse onctuos ca nişte ceţuri dulci
pe suprafaţa înşelătoarelor ape -
nu închide ochii messer
se prăbuşesc zidiri/ cad capetele
bărbaţilor înamoraţi mortal/
poeţii beţivi scriu fără istov versuri deocheate
în timp ce petrec cu târfele pe genunchi iar
tavernele trag obloanele pentru totdeauna
cine opreşte nebunia asta generală messer
îndrăgostirea iepurelui de umbra sa/
a sângelui de ochiul pervers
al alexandritului/ a inimii mele
de prea depărtata stea Aldebaran?
miercuri, 22 ianuarie 2014
Ultraviolet
Tristă cam prea tristă -
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă -
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare
*
Adormise apoi sau murise/
tot una - cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi -
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos
*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie - mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ - frumos
frumos îti mai cântă inima -
cel puţin deocamdată
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă -
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare
*
Adormise apoi sau murise/
tot una - cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi -
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos
*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie - mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ - frumos
frumos îti mai cântă inima -
cel puţin deocamdată
Flash 4
Draga iubita frumoasa
mea curtezană/ care-mi trimiţi
bezele roşcate pe câmpia mea înzăpezită
însămânţată cu rapiţă/
săruturi împleticite ca urmele de vulpe
în căutarea hârciogilor verii/
dulcea mea înaripată
cu sâni sintetici –
drumul tău către glorie
se poate curma într-un sat
fără apă şi canalizare
cu prunci soioşi şi bocitoare harnice/
o drumul aurit al mediocrităţii
pe care în copilărie
mergeam ţinându-ne de mână
învârtind un cerc de foc
care astăzi încă se roteşte
pe cerul stelei Mira Ceti
de unde alte şi alte fete fierbinţi
flutură batistele lor cu monogramă
mea curtezană/ care-mi trimiţi
bezele roşcate pe câmpia mea înzăpezită
însămânţată cu rapiţă/
săruturi împleticite ca urmele de vulpe
în căutarea hârciogilor verii/
dulcea mea înaripată
cu sâni sintetici –
drumul tău către glorie
se poate curma într-un sat
fără apă şi canalizare
cu prunci soioşi şi bocitoare harnice/
o drumul aurit al mediocrităţii
pe care în copilărie
mergeam ţinându-ne de mână
învârtind un cerc de foc
care astăzi încă se roteşte
pe cerul stelei Mira Ceti
de unde alte şi alte fete fierbinţi
flutură batistele lor cu monogramă
Via dolorosa
Orbul plânge cu o lacrimă de argint -
un câine recunoscător
linge lacrima în urma lui -
ni se pare firesc ca un câine
să-şi stingă setea cu lacrimi de orb -
prin pieţele publice
curg arteziene cu aqua toffana
pe via dolorosa mergem şi noi
culegem spinii stelei pubere
ne împodobim frunţile
râdem în hohote
ne salutăm cordial
alungăm câinele cronofag
cu un picior bine plasat
ave
un câine recunoscător
linge lacrima în urma lui -
ni se pare firesc ca un câine
să-şi stingă setea cu lacrimi de orb -
prin pieţele publice
curg arteziene cu aqua toffana
pe via dolorosa mergem şi noi
culegem spinii stelei pubere
ne împodobim frunţile
râdem în hohote
ne salutăm cordial
alungăm câinele cronofag
cu un picior bine plasat
ave
vineri, 10 ianuarie 2014
Tratat despre ceaţă
E o nebunie – îmi spui – să te speli
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti fruntea şi sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâielile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări
Fericit cel căruia în plină lumină
ca un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase
Plânge un copil la marginea drumului/
maşini zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – semn rău/
va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti fruntea şi sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâielile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări
Fericit cel căruia în plină lumină
ca un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase
Plânge un copil la marginea drumului/
maşini zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – semn rău/
va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri
miercuri, 1 ianuarie 2014
Horoscop
Se spune că voi trăi mult şi fără rost –
ca un prost voi trăi culegând
resturile ţigărilor fumate de alţii/
că mă voi mulţumi cu metaforele
rămase pe fundul marmitelor
la cantina celor mai săraci din lume/
cu drojdiile trezite scurse din paharele
celor aleşi mă voi îmbăta crunt probabil
până nu voi mai şti drumul spre casa mea
pitită sărmana la poalele
unor codri de aramă
voi uita până şi de tine
care m-ai ţinut în viaţă
cu reproşuri zilnice
şi cu o biată ciorbă de cartofi
cui îi mai pasă de cel care merge
prin ploaia otrăvită
prin ninsoarea dizolvantă
ce macină până şi piatra?
vine şi vremea când îmbraci definitiv
cămaşa din piele de sagri -
când trebuie să stabileşti de unul singur
data precisă a traversării
pe sub luna de sânge
ca un prost voi trăi culegând
resturile ţigărilor fumate de alţii/
că mă voi mulţumi cu metaforele
rămase pe fundul marmitelor
la cantina celor mai săraci din lume/
cu drojdiile trezite scurse din paharele
celor aleşi mă voi îmbăta crunt probabil
până nu voi mai şti drumul spre casa mea
pitită sărmana la poalele
unor codri de aramă
voi uita până şi de tine
care m-ai ţinut în viaţă
cu reproşuri zilnice
şi cu o biată ciorbă de cartofi
cui îi mai pasă de cel care merge
prin ploaia otrăvită
prin ninsoarea dizolvantă
ce macină până şi piatra?
vine şi vremea când îmbraci definitiv
cămaşa din piele de sagri -
când trebuie să stabileşti de unul singur
data precisă a traversării
pe sub luna de sânge
duminică, 1 decembrie 2013
Jurnal
Chiar în secunda când
ne adresam fals călduroase urări
de viaţă lungă – sună un telefon
de undeva din trecut -
cineva mă întreabă dacă mai întârzii
şi dacă pe la noi e vreme bună
tocmai duceam paharul la gură
când sfatul cuiva
a venit la fix –
să iau un taxi să nu răcesc, să caut cheia sub preş
să mă strecor uşor în patul rece ca piatra
şi dacă se poate
să visez că fac dragoste
cu o femeie vie din cărţile mele
şi tot aşa pe mai multe voci
de copii nenăscuţi/
de păsări care nu ştiu
decât un singur cuvânt –
nevermore
ne adresam fals călduroase urări
de viaţă lungă – sună un telefon
de undeva din trecut -
cineva mă întreabă dacă mai întârzii
şi dacă pe la noi e vreme bună
tocmai duceam paharul la gură
când sfatul cuiva
a venit la fix –
să iau un taxi să nu răcesc, să caut cheia sub preş
să mă strecor uşor în patul rece ca piatra
şi dacă se poate
să visez că fac dragoste
cu o femeie vie din cărţile mele
şi tot aşa pe mai multe voci
de copii nenăscuţi/
de păsări care nu ştiu
decât un singur cuvânt –
nevermore
miercuri, 27 noiembrie 2013
Aştept gustul şi mirosul iernii
Aştept
gustul şi mirosul iernii –
spunea femeia –
dar uite că am rămas
fără strop de sare în casă
(plângea cu lacrimi adevărate)
părinţii mei au aprins focuri de veghe
dincolo de râu
soră-mea a îmbătrânit rău
într-o singură noapte –
uite cum cade zăpada
peste măceşul îngenuncheat
în faţa porţii
uite cum ninge
şi eu nu am decât sarea lacrimei –
dar gustul mirosul
căutătura de gheaţă a stelelor
mă fac să cred
că nu mai e timp
pentru altă poveste
mulţumesc
vă doresc o veşnicie perfectă
alături de cei dragi
gustul şi mirosul iernii –
spunea femeia –
dar uite că am rămas
fără strop de sare în casă
(plângea cu lacrimi adevărate)
părinţii mei au aprins focuri de veghe
dincolo de râu
soră-mea a îmbătrânit rău
într-o singură noapte –
uite cum cade zăpada
peste măceşul îngenuncheat
în faţa porţii
uite cum ninge
şi eu nu am decât sarea lacrimei –
dar gustul mirosul
căutătura de gheaţă a stelelor
mă fac să cred
că nu mai e timp
pentru altă poveste
mulţumesc
vă doresc o veşnicie perfectă
alături de cei dragi
luni, 25 noiembrie 2013
Acum îmi ling rănile
Acum îmi ling rănile -
am fost muşcat adânc
până la sânge
de femeile - păsări de noapte
trebuie să mă-ntorc
în pântecul tău otrăvit
în apa prin care înoată
alţi fetuşi decapitaţi
alte femei
în visele cărora
n-am să mai fiu frumos niciodată
am fost muşcat adânc
până la sânge
de femeile - păsări de noapte
trebuie să mă-ntorc
în pântecul tău otrăvit
în apa prin care înoată
alţi fetuşi decapitaţi
alte femei
în visele cărora
n-am să mai fiu frumos niciodată
joi, 21 noiembrie 2013
Ce linişte
Ce linişte
poate fi dincolo
încât se aude şi lunecarea melcilor
când se închid seara în casele lor
şi foşnetul rochiei tale
de mătasea porumbului
şi îmblânzitorul de inimi
plecând pentru totdeauna
cu moartea pre moarte călcând
poate fi dincolo
încât se aude şi lunecarea melcilor
când se închid seara în casele lor
şi foşnetul rochiei tale
de mătasea porumbului
şi îmblânzitorul de inimi
plecând pentru totdeauna
cu moartea pre moarte călcând
miercuri, 20 noiembrie 2013
Parcul sepia al monumentelor istorice
...lui Aurel Sibiceanu
Hai să ne vedem măcar în viaţa asta –
noi cei născuţi pe la apus de soare –
să povestim lăcrimând despre iubirile noastre
acum gospodine grase şi cuminţi
ca nişte vaci blânde/
despre părinţii duşi şi neamurile noastre abjecte
să recompunem de vrei drumul stelei
care se face că nu ne mai cunoaşte
poetul se odihnea pe banca lui preferată
din parcul sepia al monumentelor istorice
spărgea seminţe/ se vedea
că încă îşi caută prin pubelele municipale
versul pierdut într-un moment istoric
de sărăcie lucie –
m-a privit cu frumoşii lui ochi exoftalmici
a căutat îndelung prin raniţa militară
străpunsă de gloanţe sfâşiată de explozii oculte
a scos bastonul de mareşal al poeziei
mi l-a întins absent absent
apoi s-a întors să mângâie
un câine vagabond
care îi cerşea insistent de mâncare
îmi aduc aminte perfect –
era spre seară şi pentru vecie
Hai să ne vedem măcar în viaţa asta –
noi cei născuţi pe la apus de soare –
să povestim lăcrimând despre iubirile noastre
acum gospodine grase şi cuminţi
ca nişte vaci blânde/
despre părinţii duşi şi neamurile noastre abjecte
să recompunem de vrei drumul stelei
care se face că nu ne mai cunoaşte
poetul se odihnea pe banca lui preferată
din parcul sepia al monumentelor istorice
spărgea seminţe/ se vedea
că încă îşi caută prin pubelele municipale
versul pierdut într-un moment istoric
de sărăcie lucie –
m-a privit cu frumoşii lui ochi exoftalmici
a căutat îndelung prin raniţa militară
străpunsă de gloanţe sfâşiată de explozii oculte
a scos bastonul de mareşal al poeziei
mi l-a întins absent absent
apoi s-a întors să mângâie
un câine vagabond
care îi cerşea insistent de mâncare
îmi aduc aminte perfect –
era spre seară şi pentru vecie
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
Vieţi mici suflete pe potrivă
Vieţi mici suflete pe potrivă –
să salvăm ceva spuneam
totuşi farfuriile chinezeşti din sertare
scrisorile de amor primul dinte al copilului
schimbat într-o zi de vineri 13
totuşi costumul meu negru de mire
uite încă la rever floarea tandră de lămâiţă
totuşi praful acesta preţios
aşternut peste jartiera ta roz
dumnezeule ce frumos mirosea
coapsa ta a levănţică străveche
între pliurile buzelor tale secession şi
cizmele mele de Cordoba explorând
ţinuturile virgine din ţara nimănui
cum să plecăm – am strigat – aşa pur şi simplu
bătrâni şi săraci prin câmpiile de cărbune
chiar aşa din ziua de ieri
nu rămâne nimic
poemul acesta ca o pulbere vulcanică
cuvintele lui vlăguite
scufundându-se încet
să salvăm ceva spuneam
totuşi farfuriile chinezeşti din sertare
scrisorile de amor primul dinte al copilului
schimbat într-o zi de vineri 13
totuşi costumul meu negru de mire
uite încă la rever floarea tandră de lămâiţă
totuşi praful acesta preţios
aşternut peste jartiera ta roz
dumnezeule ce frumos mirosea
coapsa ta a levănţică străveche
între pliurile buzelor tale secession şi
cizmele mele de Cordoba explorând
ţinuturile virgine din ţara nimănui
cum să plecăm – am strigat – aşa pur şi simplu
bătrâni şi săraci prin câmpiile de cărbune
chiar aşa din ziua de ieri
nu rămâne nimic
poemul acesta ca o pulbere vulcanică
cuvintele lui vlăguite
scufundându-se încet
miercuri, 13 noiembrie 2013
Poem pe foi mici albastre
Poem pe foi mici albastre!
Scriu poeme pe foi mici albastre
reci ca prima zăpadă din iarna vieţii
ţi le trimit la pachet
prin curieratul rapid
zi şi noapte îţi bate în poartă
un ins întunecat
duhnind a nefericire şi moarte
îţi spui că ar fi un păcat
să iei urma oaselor acelea
fosforescente
care îşi beau absintul
în cea mai adâncă speluncă din lume
mai bine dormi şi visează
cum ultimul stol de raţe sălbatice
trebuie să fi ajuns în ţările mai calde
unde s-au interzis prin lege
privitul în oglindă
descrierea sufletului în apele de munte
speranţa în steaua norocoasă
şi alte asemenenea
ieftine nimicuri
Scriu poeme pe foi mici albastre
reci ca prima zăpadă din iarna vieţii
ţi le trimit la pachet
prin curieratul rapid
zi şi noapte îţi bate în poartă
un ins întunecat
duhnind a nefericire şi moarte
îţi spui că ar fi un păcat
să iei urma oaselor acelea
fosforescente
care îşi beau absintul
în cea mai adâncă speluncă din lume
mai bine dormi şi visează
cum ultimul stol de raţe sălbatice
trebuie să fi ajuns în ţările mai calde
unde s-au interzis prin lege
privitul în oglindă
descrierea sufletului în apele de munte
speranţa în steaua norocoasă
şi alte asemenenea
ieftine nimicuri
luni, 11 noiembrie 2013
Jurnal
Fiecare cuvânt
pe care nu izbuteşti să-l rosteşti
înseamnă soarta cuiva –
a frunzei în cădere liberă
a paharului plin scăpat pe jos
a prietenului atât de uşor uitat -
soarta atâtor necuvântătoare
alcătuite doar din sunete şi litere
pentru ca tu nerecunoscătorule
să le auzi să le vezi
se întâmplă să cadă în iarbă
şi iarba se colorează în nebuneşti
culori complementare/ şi ţipă îndurerată/
şi vin limacşii şi spală toate aceste păcate/
vin nişte greieri lăcuste cosaşi –
vine la urmă şi căţelul pământului
îl împătureşte cu grijă
şi-l cară undeva în adânc
lângă sufletul altor cuvinte
adormite întru Domnul
pe care nu izbuteşti să-l rosteşti
înseamnă soarta cuiva –
a frunzei în cădere liberă
a paharului plin scăpat pe jos
a prietenului atât de uşor uitat -
soarta atâtor necuvântătoare
alcătuite doar din sunete şi litere
pentru ca tu nerecunoscătorule
să le auzi să le vezi
se întâmplă să cadă în iarbă
şi iarba se colorează în nebuneşti
culori complementare/ şi ţipă îndurerată/
şi vin limacşii şi spală toate aceste păcate/
vin nişte greieri lăcuste cosaşi –
vine la urmă şi căţelul pământului
îl împătureşte cu grijă
şi-l cară undeva în adânc
lângă sufletul altor cuvinte
adormite întru Domnul
15 August
Toate ferestrele lumii larg deschise
varsă flăcări/ sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii/
în bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi/
bătrânii tuşesc cu prudenţă/
sângele urcă lent la deal
spre pneuma rerum/
câţiva se îmbrăţişează frenetic
ca pentru ultima oară –
o fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă/
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul -
sfârşitul este iminent –
scrie ea în final –
e mai de efect decât
a ta pe vecie/
pe urmă dragul meu poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea
dragul meu drag
varsă flăcări/ sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii/
în bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi/
bătrânii tuşesc cu prudenţă/
sângele urcă lent la deal
spre pneuma rerum/
câţiva se îmbrăţişează frenetic
ca pentru ultima oară –
o fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă/
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul -
sfârşitul este iminent –
scrie ea în final –
e mai de efect decât
a ta pe vecie/
pe urmă dragul meu poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea
dragul meu drag
Vineri
Azi e vineri dulceaţa inimii mele
una din acele zile rarisime
când simt nevoia să-ţi scriu
nu în cuvinte meşteşugite
deşi recunosc s-ar putea să-mi scape
câteva floricele de stil
subtilizate de la poeţii cu cărţi
câteva sfioase pansele din grădina
doamnelor ofilite de pe linia fierbinte
câteva mici catastrofe
din trecutul nu prea îndepărtat
dar tu te pricepi de minune
atât la viaţă cât şi la moarte
dulceaţa zilei mele de vineri
ştii să citeşti printre rândurile albe-negre
să te strecori cu perniţele tale
de felină peruviană alungată din haită
atentă să nu sperii ce-a mai rămas
din anii noştri atinşi de alzheimer
obiectele mici fotografiile de familie
secunda împuşcată în inimă
de glonţul primului război mondial
una din acele zile rarisime
când simt nevoia să-ţi scriu
nu în cuvinte meşteşugite
deşi recunosc s-ar putea să-mi scape
câteva floricele de stil
subtilizate de la poeţii cu cărţi
câteva sfioase pansele din grădina
doamnelor ofilite de pe linia fierbinte
câteva mici catastrofe
din trecutul nu prea îndepărtat
dar tu te pricepi de minune
atât la viaţă cât şi la moarte
dulceaţa zilei mele de vineri
ştii să citeşti printre rândurile albe-negre
să te strecori cu perniţele tale
de felină peruviană alungată din haită
atentă să nu sperii ce-a mai rămas
din anii noştri atinşi de alzheimer
obiectele mici fotografiile de familie
secunda împuşcată în inimă
de glonţul primului război mondial
vineri, 8 noiembrie 2013
Absolut toate întâmplările
Absolut toate întâmplările
Iubito absolut toate întâmplările
vieţii mele se vor termina cândva –
mâna prietenului va isprăvi de scris
raportul final către Dumnezeu
azilele îşi vor deschide larg porţile
asistaţii vor primi scrisori anonime
cu oferte pentru sejururi
în palatele aurite ale regilor atrizi
nu vor mai fi întrebări
nici răspunsuri
ci doar ecouri tulburi
de clopote scufundate
şi brusc va începe să ningă
cu fulgi fiebinţi/ cu păreri de rău/
în plină vară indiană
doar buzele tale iubito
preschimbate-n ţărână
se vor mişca imperceptibil
încercând să repovestească o viaţă
de care n-am ştiut niciodată
Iubito absolut toate întâmplările
vieţii mele se vor termina cândva –
mâna prietenului va isprăvi de scris
raportul final către Dumnezeu
azilele îşi vor deschide larg porţile
asistaţii vor primi scrisori anonime
cu oferte pentru sejururi
în palatele aurite ale regilor atrizi
nu vor mai fi întrebări
nici răspunsuri
ci doar ecouri tulburi
de clopote scufundate
şi brusc va începe să ningă
cu fulgi fiebinţi/ cu păreri de rău/
în plină vară indiană
doar buzele tale iubito
preschimbate-n ţărână
se vor mişca imperceptibil
încercând să repovestească o viaţă
de care n-am ştiut niciodată
marți, 5 noiembrie 2013
Apocrife
- Hai să ne-mprimăvărăm i-am zis/
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată
- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat
lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare
hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată
- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat
lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare
hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând
Abonați-vă la:
Postări (Atom)