miercuri, 6 noiembrie 2013
Literatura
Eu văd literatura aşa: la început a existat o rugăciune către Dumnezeu, care a creat vaca, femeia şi copilul, şi prin rugăciunea asta, îi mulţumeai pentru ele şi îl rugai să apere fiinţele astea de tot ce e rău. Scriitorii sunt acei oameni care, periodic, înalţă această rugăciune către Dumnezeu. Dacă trişezi şi foloseşti cuvintele înaintaşilor tăi, sacralitatea se pierde. De aceea, generaţia următoare, dacă vrea să înalţe o rugăciune autentică, trebuie să găsească cuvinte noi pentru ea. Anna Karenina a lui Tolstoi, de exemplu, e aceeaşi rugăciune, dar cu cuvinte din secolul al XIX-lea. Aşadar, din punctul meu de vedere, dacă vorbim despre literatură ca artă, nu ca entertainment, e imposibil, dacă vrei să faci rugăciunea aceea astăzi, să foloseşti limbajul lui Tolstoi. Dumnezeu evoluează şi el, o dată cu societatea, şi nu mai pleacă urechea la arhaisme. Ca scriitor, ca să ajungi la Dumnezeu, trebuie să-ţi foloseşti propriile cuvinte.(Şişkin)
marți, 5 noiembrie 2013
Apocrife
- Hai să ne-mprimăvărăm i-am zis/
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată
- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat
lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare
hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată
- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat
lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare
hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


