luni, 11 noiembrie 2013

Jurnal

Fiecare cuvânt
pe care nu izbuteşti să-l rosteşti
înseamnă soarta cuiva –
a frunzei în cădere liberă
a paharului plin scăpat pe jos
a prietenului atât de uşor uitat -
soarta atâtor necuvântătoare
alcătuite doar din sunete şi litere
pentru ca tu nerecunoscătorule
să le auzi să le vezi

se întâmplă să cadă în iarbă
şi iarba se colorează în nebuneşti
culori complementare/ şi ţipă îndurerată/
şi vin limacşii şi spală toate aceste păcate/
vin nişte greieri lăcuste cosaşi –
vine la urmă şi căţelul pământului
îl împătureşte cu grijă
şi-l cară undeva în adânc
lângă sufletul altor cuvinte
adormite întru Domnul

15 August

Toate ferestrele lumii larg deschise
varsă flăcări/ sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii/

în bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi/
bătrânii tuşesc cu prudenţă/
sângele urcă lent la deal
spre pneuma rerum/
câţiva se îmbrăţişează frenetic
ca pentru ultima oară –

o fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă/
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul -
sfârşitul este iminent –
scrie ea în final –
e mai de efect decât
a ta pe vecie/
pe urmă dragul meu poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea
dragul meu drag

Vineri

Azi e vineri dulceaţa inimii mele
una din acele zile rarisime
când simt nevoia să-ţi scriu
nu în cuvinte meşteşugite
deşi recunosc s-ar putea să-mi scape
câteva floricele de stil
subtilizate de la poeţii cu cărţi
câteva sfioase pansele din grădina
doamnelor ofilite de pe linia fierbinte
câteva mici catastrofe
din trecutul nu prea îndepărtat

dar tu te pricepi de minune
atât la viaţă cât şi la moarte
dulceaţa zilei mele de vineri
ştii să citeşti printre rândurile albe-negre
să te strecori cu perniţele tale
de felină peruviană alungată din haită
atentă să nu sperii ce-a mai rămas
din anii noştri atinşi de alzheimer
obiectele mici fotografiile de familie
secunda împuşcată în inimă
de glonţul primului război mondial

vineri, 8 noiembrie 2013

Absolut toate întâmplările

Absolut toate întâmplările

Iubito absolut toate întâmplările
vieţii mele se vor termina cândva –

mâna prietenului va isprăvi de scris
raportul final către Dumnezeu

azilele îşi vor deschide larg porţile
asistaţii vor primi scrisori anonime
cu oferte pentru sejururi
în palatele aurite ale regilor atrizi

nu vor mai fi întrebări
nici răspunsuri
ci doar ecouri tulburi
de clopote scufundate

şi brusc va începe să ningă
cu fulgi fiebinţi/ cu păreri de rău/
în plină vară indiană

doar buzele tale iubito
preschimbate-n ţărână
se vor mişca imperceptibil
încercând să repovestească o viaţă
de care n-am ştiut niciodată