miercuri, 22 ianuarie 2014

Via dolorosa

Orbul plânge cu o lacrimă de argint -
un câine recunoscător
linge lacrima în urma lui -
ni se pare firesc ca un câine
să-şi stingă setea cu lacrimi de orb -
prin pieţele publice
curg arteziene cu aqua toffana
pe via dolorosa mergem şi noi
culegem spinii stelei pubere
ne împodobim frunţile
râdem în hohote
ne salutăm cordial
alungăm câinele cronofag
cu un picior bine plasat
ave

duminică, 12 ianuarie 2014

La mila 23

Cerul -
o casă lipovenească
clondire cu rachiu verde
birtaşul cu rubaşcă şi barbă
muierea lui Serghei
cea cu buci creponate
şi cam atât

înnebunim de-atâta tristeţe
nu vedeţi? – suntem doar
nişte barcaze bătrâne
printre care maica Dunăre
refuză să se strecoare în sus
către originea ei teutonică

batiuşca batiuşca
suntem arşi de dorul
plonjării în adânc
al odihnei veşnice
alături de rusalcele preferate
bogo mi po milu

vineri, 10 ianuarie 2014

Tratat despre ceaţă

E o nebunie – îmi spui – să te speli
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti fruntea şi sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâielile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări

Fericit cel căruia în plină lumină
ca un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase

Plânge un copil la marginea drumului/
maşini zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – semn rău/
va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri

miercuri, 1 ianuarie 2014

Horoscop

Se spune că voi trăi mult şi fără rost –
ca un prost voi trăi culegând
resturile ţigărilor fumate de alţii/
că mă voi mulţumi cu metaforele
rămase pe fundul marmitelor
la cantina celor mai săraci din lume/
cu drojdiile trezite scurse din paharele
celor aleşi mă voi îmbăta crunt probabil
până nu voi mai şti drumul spre casa mea
pitită sărmana la poalele
unor codri de aramă
voi uita până şi de tine
care m-ai ţinut în viaţă
cu reproşuri zilnice
şi cu o biată ciorbă de cartofi
cui îi mai pasă de cel care merge
prin ploaia otrăvită
prin ninsoarea dizolvantă
ce macină până şi piatra?
vine şi vremea când îmbraci definitiv
cămaşa din piele de sagri -
când trebuie să stabileşti de unul singur
data precisă a traversării
pe sub luna de sânge