sâmbătă, 15 februarie 2014

Flash 13 (opium)

Uneori bilanţul zilei
arată ca un dezastru –
câteva cuvinte aruncate aiurea
în calea păsărilor migratoare
altele rostogolite-n abis
lăsate în grija râurilor subpământene
risipă de vorbe în mesaje de dragoste şi
doar câteva silabe rostite în gând
binecuvântând bucatele celor duşi/
cineva îmi dă sfaturi –
taci dracului nu vezi
că ţi se termină muniţia
e ca într-un vechi film de război –
niciun învingător/ numai iubita în gară
sărutându-ţi pieptul cu orbitoare medalii
şi multe multe regrete eterne/
la urmă câţiva tipi
bocind în genunchi
frumuseţea pierdută
a florii de genţiană

Braila – by day

Domnule - în stradă nici nu exişti
decât divizat în mii de particule umblătoare
nimeni nu îţi spune pe nume/
nimeni nu-ţi citeşte măcar ferparul
apărut proaspăt în ziarul de seară/
unii se holbează o clipă la poza ta din tinereţe –
dincolo de cartonul crăpat alb-negru
nimeni nu mai are răbdare să-ţi parcurgă
ultimul act de divorţ/ ultimul bilet
de internare-n spital/ ultima plecare la băi -
toţi trec grăbiţi cu actul de identitate în mâini/
câţiva ţin la vedere paşaportul spre moarte/
cei mai mulţi parcurg fără ţintă strada Regală/
alţii- puţini – se întorc către vârsta îngerilor
dar ninsoarea şterge definitiv urmele tuturor –
în port tună sirena vapoarelor/ adio/
târfele de la Tanti Elvira lăcrimează
probabil că va ploua cu inimi sfărâmate
în Las Palmas

miercuri, 12 februarie 2014

Îndrăgostirea (antique)

Soseşte noaptea messer -
nu închide ochii
acum când femeile cu pedigri
sunt pe cale de dispariţie
prelinse onctuos ca nişte ceţuri dulci
pe suprafaţa înşelătoarelor ape -
nu închide ochii messer
se prăbuşesc zidiri/ cad capetele
bărbaţilor înamoraţi mortal/
poeţii beţivi scriu fără istov versuri deocheate
în timp ce petrec cu târfele pe genunchi iar
tavernele trag obloanele pentru totdeauna
cine opreşte nebunia asta generală messer
îndrăgostirea iepurelui de umbra sa/
a sângelui de ochiul pervers
al alexandritului/ a inimii mele
de prea depărtata stea Aldebaran?

luni, 10 februarie 2014

Antique

Întunericul dragul meu
nu trebuie să te sperie –
e doar un chip blând
bântuindu-ţi visele
când te vizitează strămoşii/
un animal ahtiat
după fructele dulci de scoruş/
uneori o femeie care îţi sparge fereastra
cu bing-bangul ei orbitor-
cândva vei dori
să-i atingi sexul incert
cu indexul tău înfierbântat
părul ars de otrăvuri şi brume
şi nu vei vedea decât fluturi
survolând prăpastia
care deja se uită intens
la tine