joi, 10 aprilie 2014

Anonimus 6

Artur Degeaba
a fost un tip
care n-a stat niciodată
la o masă rotundă -
singura lui amintire
era măsuţa măruntă
la care se aşezau -
el şi câţiva strămoşi-
în faţa unui castron
din pământ roşu/

venea seara -
aprindeau o lampă cu gaz-
canioanele
din colţul gurilor bătrâne
brăzdau americi imaginare/
feţele lor prelungi/
alungite ca ale
unor voievozi zugrăviţi
în bisericile din veac -
tremurau în oglinzile vremii

cei fără de teamă şi prihană
întingeau în fiertură
pâinea lor cu miros
de pământ proaspăt întors –
Artur urmărea absent
arderea pe rug a unui înger
cu aripi de flutur/
ploua fără istov cu stropi
de sânge albatru/
la radio Camelot
se transmitea în direct
crima pasională a secolului –
te iubesc ca şi când n-ai fi –
i-a mai spus Ginevra
mergând la culcare

marți, 8 aprilie 2014

Frivolina

Îmi plac
hainele tale
aruncate aiurea
ca nişte epitete cromatice
şi comparaţii
într-o compunere naivă
de clasa a VII-a/
mă topesc după
metafora plasticizantă
a desuurilor tale
negre şi roşii
atârnând de candelabrul
nostru ceresc/
îmi place condurul tău
de cenuşăreasă
un pic fanată –
mărul otrăvit
din care muşc cu nesaţ
ca şi cum dragostea
asta târzie
ar fi soluţia dulce
a sinuciderii în doi

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Anonimus 5

Iar a trecut ziua
fără o pată de albastru ultramarin –
m-am tot gândit cum ne va sta amândurora
întinşi pe un pat de piatră caldă/ cu un acoperământ
din flori de câmp ce repede ne vor preschimba
în două cuvinte rostite într-o limbă moartă –
vae victis sau aurea mediocritas/ totuna/
m-am tot gândit cum să lăsăm deschisă o fantă
prin care să putem respira
aerul sărat de deasupra unei mări oarecare/
o fisură măcar/ uitată
din plictiseala duminicală a Ziditorului/
chiar dacă ne va fi tot mai greu/
chiar dacă ne vom îmbrăţişa pe veci
în uralele mulţimii
însetată de sânge tânăr

vineri, 4 aprilie 2014

Anonimus 4

Vine cineva şi-mi tulbură apele
în care te oglindeai doar tu cândva/
inventează pelagicul abisul
şi alte asemenea minuni în care astăzi
chiar nu mai crede nimeni/
aruncă sonda şi-şi dă cu părerea
despre adâncimea sufletului
şi alte lucruri dulci uşoare comestibile/
aruncă sonda în întunecime/ spune –
bezna e unicul adevăr valabil
din ea înfloresc chipurile regale şi tot
în ea se îneacă efemeridele
după dansul erotic de-o zi

încerc să-l conving
că dragostea pentru pistruii
serbărilor deocheate /pentru fulgerele
iscate la atingerea sânului tău globular -
o dragostea asta ar fi singura adevărată –
şi el râde în umbră
şi îmi arată mulţimea pestriţă
vieţile amestecate
micile explozii de primăvară
ca nişte focuri aprinse pe dealuri
în vreme de primejdie