Artur Degeaba
a fost un tip
care n-a stat niciodată
la o masă rotundă -
singura lui amintire
era măsuţa măruntă
la care se aşezau -
el şi câţiva strămoşi-
în faţa unui castron
din pământ roşu/
venea seara -
aprindeau o lampă cu gaz-
canioanele
din colţul gurilor bătrâne
brăzdau americi imaginare/
feţele lor prelungi/
alungite ca ale
unor voievozi zugrăviţi
în bisericile din veac -
tremurau în oglinzile vremii
cei fără de teamă şi prihană
întingeau în fiertură
pâinea lor cu miros
de pământ proaspăt întors –
Artur urmărea absent
arderea pe rug a unui înger
cu aripi de flutur/
ploua fără istov cu stropi
de sânge albatru/
la radio Camelot
se transmitea în direct
crima pasională a secolului –
te iubesc ca şi când n-ai fi –
i-a mai spus Ginevra
mergând la culcare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu