vineri, 2 mai 2014

În sfârşit linişte în cap

Când în cap
ţi se face linişte
e
ca după mutarea precipitată
a ultimilor chiriaşi
cum bubuiau boxele
până la ore târzii în noapte
o tencuială verzuie
mai cade şi-acum
pe duşumeaua sonoră
urme de poze
un pahar spart
un pampers folosit
sub canapeaua
cu toate arcurile rupte
un afiş prins în pioneze
de plastic –mami
nu crezi că de mâine
ar trebui să începem
o nouă viaţă?

joi, 1 mai 2014

Paştele blajinilor

A trecut şi
paştele blajinilor
nebăgat în seamă
de nimeni -
câţiva se căţărau
pe şuviţele tale căprui
cu scara lui Ion Scăraru/
alţii aprindeau lumânări sfioase
în orbitele-ţi goale/ am văzut
câţiva urmărind captivaţi
un film de dragoste
de prin anii 30 -
poate că se şi sărutau
profitând de întunericul
desăvârşit-
s-a aprins lumina
şi toţi s-au grăbit stânjeniţi
să prindă un loc în barcazul
peste râul molcom Lethe

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Blague 2

Prieteni trăim zile dulci
într-un veac cât se poate de toxic –
mestecăm chewing gum
tragem pe nas/ nu ne pasă
de damele din Cartierul Roşu-
noi o iubim pe Eleonora
care ne-a oblojit
de câte o boală lumească
ne-a făcut ceaiuri de tei
ne-a dus cu taxiul la doctorul
de nasgâtşiurechi- ne-a plătit tot –
veacul e dragilor prea scump
pentru buzunarele noastre cam sparte/
iertaţi-mă dacă azi n-am să plâng
la înmormântarea unuia dintre noi
ne-am născut deja prea trişti –
priviţi cum plouă ca în Macondo
ca şi cum cuiva i-ar părea rău
că pleacă din cea lume
credeţi-mă – lacrima e
cea mai parşivă muiere
iertare
din cauza ei sunt astăzi
mai mult decât confuz

vineri, 25 aprilie 2014

Poemul de azi

Poemul de azi l-am scris ieri
ori în trecutul foarte îndepărtat/
într-o vreme când dragostea
era doar o utopie
precum republica lui Platon -
în acel timp când locuiam într-o peşteră
la a cărei intrare ardeau focuri atice
iar noi nu vedeam decât umbrele
celor care treceau de mână prin viaţă –
l-am scris atât de demult
încât azi abia mai răzbat
şoapte vagi/ voci de copii/
uneori plânsete în întuneric/
un oftat ori sângele foşnind în surdină
ca o anacondă într-o pădure tânără –
dacă încă suntem aici înseamnă
că aşteptăm răbdători
finalul unei poveşti cu
cu gnomi şi elfi fericiţi
cultivând câmpiile lor elysee