Poemul de azi

Poemul de azi l-am scris ieri
ori în trecutul foarte îndepărtat/
într-o vreme când dragostea
era doar o utopie
precum republica lui Platon -
în acel timp când locuiam într-o peşteră
la a cărei intrare ardeau focuri atice
iar noi nu vedeam decât umbrele
celor care treceau de mână prin viaţă –
l-am scris atât de demult
încât azi abia mai răzbat
şoapte vagi/ voci de copii/
uneori plânsete în întuneric/
un oftat ori sângele foşnind în surdină
ca o anacondă într-o pădure tânără –
dacă încă suntem aici înseamnă
că aşteptăm răbdători
finalul unei poveşti cu
cu gnomi şi elfi fericiţi
cultivând câmpiile lor elysee