Invazie
Un punct roşu rotindu-se
deasupra unui munte norveg -
insula se trage mai aproape de ţărm/
femeia îşi întinde tentaculele
pe coapsa bărbatului-
istoria se va rescrie de-acum
cu cerneală de sepie.
încep orgiile cu otrăvuri rarisime/
nebunul face haz singur
de glumele sale răsuflate însă
nimeni nu mai crede azi în comedii -
la ce bun dacă însuşi poetul de curte
doarme dus lângă cocina porcilor
tot mai scârbit? la ce bun
dacă punctul cel roşu
anunţă o nouă invazie?
duminică, 15 iunie 2014
sâmbătă, 14 iunie 2014
Cât de frumoasă mai poţi fi tu
acum că te-ai înrudit cu răsura/
faci casă bună cu limaxul
şi cu căţelul pământului?
cultivaţi împreună lanuri albastre de in
care spre sfârşitul verii vor zbura către cer/
încheiaţi pacturi de neagresiune
cu ţinuturile brumărelelor de la nord/
nu aveţi timp să visaţi
decât o singură zi pe an
când se deschid
frontierele ploilor.
cât de frumoasă mai poţi fi tu
care îmi vorbeşti doar pre limba
nisipurilor aurifere din alaska?
şi câtă vreme voi mai scrie eu
mesaje în limba indigo
a celor ce au traversat deja
Acheronul?
faci casă bună cu limaxul
şi cu căţelul pământului?
cultivaţi împreună lanuri albastre de in
care spre sfârşitul verii vor zbura către cer/
încheiaţi pacturi de neagresiune
cu ţinuturile brumărelelor de la nord/
nu aveţi timp să visaţi
decât o singură zi pe an
când se deschid
frontierele ploilor.
cât de frumoasă mai poţi fi tu
care îmi vorbeşti doar pre limba
nisipurilor aurifere din alaska?
şi câtă vreme voi mai scrie eu
mesaje în limba indigo
a celor ce au traversat deja
Acheronul?
vineri, 13 iunie 2014
Blague 7
Poetul damnat
îşi cerceta cu maximă
atenţie încheieturile
gleznele fine de felină
cu care în nopţile sale
de insomniac
se căţăra pe bibliotecă
până pe raftul de sus-
era linişte şi pace acolo
între buchowski şi beniuc-
timpul lucra mai harnic
ca niciodată
cu mucegaiuri micelii
şi alte însemne
ale nobleţii eterne.
l-am citit.
toate substantivele lui
începeau cu vocabula –ne.
nesoare neiubire neinimă –
după care se combinau nebuneşte:
neiubirea neştiutoare
e de nepătruns.
când a ajuns la cuvântul
NEMURIRE
s-a oprit puţin
s-a scărpinat la subsuoară
şi a gândit: acest substantiv
nu există.
începuse să plouă.
mijloacele de transport în comun
gemeau de-atâta lume bună
care desigur
mergea la serviciu.
îşi cerceta cu maximă
atenţie încheieturile
gleznele fine de felină
cu care în nopţile sale
de insomniac
se căţăra pe bibliotecă
până pe raftul de sus-
era linişte şi pace acolo
între buchowski şi beniuc-
timpul lucra mai harnic
ca niciodată
cu mucegaiuri micelii
şi alte însemne
ale nobleţii eterne.
l-am citit.
toate substantivele lui
începeau cu vocabula –ne.
nesoare neiubire neinimă –
după care se combinau nebuneşte:
neiubirea neştiutoare
e de nepătruns.
când a ajuns la cuvântul
NEMURIRE
s-a oprit puţin
s-a scărpinat la subsuoară
şi a gândit: acest substantiv
nu există.
începuse să plouă.
mijloacele de transport în comun
gemeau de-atâta lume bună
care desigur
mergea la serviciu.
joi, 12 iunie 2014
Fără-ndoială camera mea
mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri iubiri agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină
care şi-acum plânge pe un perete
cu lacrimi de var fumuriu -
camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrând ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase.
de câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă.
măcar lasă un semn
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.
mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri iubiri agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină
care şi-acum plânge pe un perete
cu lacrimi de var fumuriu -
camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrând ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase.
de câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă.
măcar lasă un semn
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)