...lui Nichita
El a plecat părăsit-
a fost azvârlit din trenul care ne duce pe toţi
când puteam dumnezeule să-i întind o mână
de om tânăr care mă făcusem/
dar pe-atunci eram ocupat cu muncile de primăvară
aveam palmele bătătorite de mângâiatul
spatelui de femeie – ochi de lemurian
obişnuit cu pierderea nopţilor/
pe-atunci până şi cămaşa durerii
îmi stârnea bucurii neroade-
o eram liniştit liniştit
frumoasa moarte omnivoră
nu se mai sătura de crăiţe şi brumărele
estimp el năştea
mii şi mii de păsări trimbulinde- n-am ştiut
că blondul meu prieten era născător de păsări
iar eu – cal şi iepure şi soldat pedestru
n-am stat în ultima clipă
lângă patul lui
împletit după datină
din tinere ramuri
luni, 31 martie 2014
joi, 27 martie 2014
Anonimus 3
Aici pare că se termină paşii ei -
pe marginea unui pervaz oarecare
la marginea unei flori fără nume
în îmbinarea fragilă
dintre zi şi noapte
atât de subţire
că ar putea fi sorbită
dintr-o simplă inspirare
cineva îi spusese
că s-a născut cu aripi
după care o împinsese în gol –
nu există chemare mai dulce
decât privirea aruncată
în orizontul prăpastiei -
şi eu mă uitam la ea cum plutea
şi cădea şi plutea şi cădea
ca o carte azvârlită pe geam
la sfârşitul unor ani
lungi şi grei de studii
gaudeamus
pe marginea unui pervaz oarecare
la marginea unei flori fără nume
în îmbinarea fragilă
dintre zi şi noapte
atât de subţire
că ar putea fi sorbită
dintr-o simplă inspirare
cineva îi spusese
că s-a născut cu aripi
după care o împinsese în gol –
nu există chemare mai dulce
decât privirea aruncată
în orizontul prăpastiei -
şi eu mă uitam la ea cum plutea
şi cădea şi plutea şi cădea
ca o carte azvârlită pe geam
la sfârşitul unor ani
lungi şi grei de studii
gaudeamus
marți, 25 martie 2014
Anonimus 2
Cum ar fi să vă spun
că de fapt eu nici nu exist/
că sunt doar o hologramă albastră
pe care voi înşivă aţi construit-o
pixel cu pixel?
să vă spun că nu-mi găsesc pacea
nici în alcovuri mirosind a mosc
nici măcar în visele de dragoste
ale femeilor coapte
că urăsc coapsele concupiscente
vorbele fierbinţi acuplările de ocazie?
iubesc doar moartea amanţilor tineri
clipa rarisimă când capul ei
s-a odihnit pe umărul lui
încremenit pe vecie –
o celulă auriculară/ o floare
din care sângele s-a scurs
în cea mai frumoasă poveste
ăsta sunt eu/ din când în când
apăs butonul de panică
cerul înfloreşte
nici steaua în cer
nu mă mai recunoaşte
că de fapt eu nici nu exist/
că sunt doar o hologramă albastră
pe care voi înşivă aţi construit-o
pixel cu pixel?
să vă spun că nu-mi găsesc pacea
nici în alcovuri mirosind a mosc
nici măcar în visele de dragoste
ale femeilor coapte
că urăsc coapsele concupiscente
vorbele fierbinţi acuplările de ocazie?
iubesc doar moartea amanţilor tineri
clipa rarisimă când capul ei
s-a odihnit pe umărul lui
încremenit pe vecie –
o celulă auriculară/ o floare
din care sângele s-a scurs
în cea mai frumoasă poveste
ăsta sunt eu/ din când în când
apăs butonul de panică
cerul înfloreşte
nici steaua în cer
nu mă mai recunoaşte
luni, 24 martie 2014
Anonimus
Părul ei mirosea a băiat
ieşit cu greu din adolescenţă
a hard-rock mirosea/ a iarbă
fumată pe ascuns în toaleta liceului/
avea ceva lacrimi în pletele ei
negre ca pana corbului lui Poe
câteva silabe de dragoste
câteva suspine mortale -
vorbe interzise copiilor sub 16 ani
părul ei se străduia să albească
să strângă la tâmple zăpezile
să fugă de-acasă în lumea largă
prin fanta uitată întredeschisă-
anonimus anonimus
şi azi mi se-ntâmplă
să visez o licornă
declanşând alarma
de gradul zero
ieşit cu greu din adolescenţă
a hard-rock mirosea/ a iarbă
fumată pe ascuns în toaleta liceului/
avea ceva lacrimi în pletele ei
negre ca pana corbului lui Poe
câteva silabe de dragoste
câteva suspine mortale -
vorbe interzise copiilor sub 16 ani
părul ei se străduia să albească
să strângă la tâmple zăpezile
să fugă de-acasă în lumea largă
prin fanta uitată întredeschisă-
anonimus anonimus
şi azi mi se-ntâmplă
să visez o licornă
declanşând alarma
de gradul zero
Abonați-vă la:
Postări (Atom)