Aici pare că se termină paşii ei -
pe marginea unui pervaz oarecare
la marginea unei flori fără nume
în îmbinarea fragilă
dintre zi şi noapte
atât de subţire
că ar putea fi sorbită
dintr-o simplă inspirare
cineva îi spusese
că s-a născut cu aripi
după care o împinsese în gol –
nu există chemare mai dulce
decât privirea aruncată
în orizontul prăpastiei -
şi eu mă uitam la ea cum plutea
şi cădea şi plutea şi cădea
ca o carte azvârlită pe geam
la sfârşitul unor ani
lungi şi grei de studii
gaudeamus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu