M-am săturat
de peisaje dulci
de biserici balcoane icoane
în care suferinţa e
pictată frumos
în sanguină/
sunt sătul
de ţâţe fese metrese
semper in flores-
de unde se vede
că moartea
nu-şi mai face datoria
ca pe vremea
faraonilor/
astăzi promit
să scriu o pagină-ntreagă
cu istoria neromanţată
a abjecţiei-
voi fi desigur beat criţă/
va ploua cu lacrimi călduţe
peste brazdele de lavandă
sub care dorm poeţii
cu sânge albastru/
în absenţa unei femei
de marţipan
bună de ronţăit
în pauza de cafea-
te invit la un somn
prelungit
în marea de iarbă indiană