Încercaţi să vă întoarceţi
în locul naşterii voastre
oricare a fost acela –
sub poală de codru verde
ori în oraşul cu o mie de biserici –
luaţi calea înapoi
chiar dacă vă vor sângera
tălpile voastre prea delicate
ca pielea femeilor prin care-aţi tot călătorit
mereu încoace şi-ncolo/
veţi trece pe sub o zare
din ce în ce mai prietenoasă
caldă ca uterul mamei/
veţi fi priviţi insistent prin ferestrele oarbe
ale unor vieţi de care nu mai ştiaţi/
vi se va oferi pâine şi sare
apa celor mai tinere fântâni –
şi când veţi sosi
veţi fi surprinşi să vedeţi albind
căsuţa de melc a tatălui/
salcâmul uscat/gardul căzut/
dar cineva tot vă va deschide
cu mâna aceea scorojită de aşteptare/
cineva vă va aprinde o ultimă ţigară
vă va turna un pahar de vin acrişor
din secolul trecut/ va rupe-n două pogacea/
iar la sfârşit (că tot trebuia să vină şi acela)
la sfârşit va desena în ţărână
magicul semn al cercului care se închide –
încercaţi să vă-ntoarceţi
ca mine acum –
astăzi e luni
până la toamnă
s-ar putea să ajungeţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu