vineri, 21 februarie 2014

Femeile ca şi gările

Femeile ca şi gările/
ca şi peroanele gărilor pustii
la sfârşit de sezon estival/
ca şi fumul locomotivelor
din anii 50 -
încercând să se-ntrupeze
în cu totul altceva
decât în trecutul de tristă memorie/
femeile traversând liniile albastre/
tot făcând cu mâna cuiva/

Femeile ca şi trenurile pierdute -
plecări amânate către infern
dulci suiciduri cu ochii larg deschişi
acuplări cu o moarte neanunţată -
femeile - lăsându-se călcate de trenuri
de personale verzui ca tunica soldatului
neîntors de pe front/
abandonându-se roţilor/
dăruindu-se necunoscuţilor cu disperare
prin câmpuri de floarea-soarelui/
înroşind tot asfinţitul
cu sângele lor de răsură

Sunt întrebat: - Numai dus?
-Doar dus - numai dus

miercuri, 19 februarie 2014

Flash 15 (opium)

Atâta timp cât caii negri
pasc în libertate pe câmpia albă
nu am motiv să mă tem
că glonţul de argint al secundei
îmi va trece pe la ureche

câtă vreme câinii iluziei
sunt mereu pe urmele mele
nu mă tem că galopul cailor
se va poticni ruşinat
într-un gard de rosa canina

Vai săraca ţară a Hymerei
pe ce mâini a ajuns –
caii sunt împuşcaţi şi daţi câinilor
femeile îşi alăptează pruncii în linia-ntâi/
şuieră gloanţele oarbe/
neghiobii stau cu piepturile la vedere/
negustorii de fier vechi fac ţăndări
frumuseţea albastră a oţelului -
foarte curând
din cer va coborî definitiv peste noi
somnul de plumb al bătrânilor/
să ne cuibărim aşadar
să ne acoperim bine capetele
urmează o noapte
despre care nu se va scrie
în nicio carte de istorie

luni, 17 februarie 2014

Flash 14 (antique)

Cine citeşte versuri la ora trei dimineaţa
uită de mama sa şi de tatăl său
uită de iubita care treptat se preschimbă
într-o grămăjoară de rufe fără identitate
uită chiar de sine pentru că preţ de o clipă
nici moartea nu-i mai răsuflă rece lângă ureche

acela – zic – nutreşte otrăvuri licori brune
ca Paracelsus/ le încearcă pe rând
până când iată se transformă într-un cadavru frumos
peste care ploile vor curge fără istov
până când fetiţa vecinilor va traversa piaţa pustie
pe bicicleta cu trei roţi a copilăriei roz
până ce secunda se va plictisi de întuneric
iar măcelarul târgului îi va tranşa soarta
aruncând pe tejghea hălci de lumină roşcată