Cum ar fi să vă spun
că de fapt eu nici nu exist/
că sunt doar o hologramă albastră
pe care voi înşivă aţi construit-o
pixel cu pixel?
să vă spun că nu-mi găsesc pacea
nici în alcovuri mirosind a mosc
nici măcar în visele de dragoste
ale femeilor coapte
că urăsc coapsele concupiscente
vorbele fierbinţi acuplările de ocazie?
iubesc doar moartea amanţilor tineri
clipa rarisimă când capul ei
s-a odihnit pe umărul lui
încremenit pe vecie –
o celulă auriculară/ o floare
din care sângele s-a scurs
în cea mai frumoasă poveste
ăsta sunt eu/ din când în când
apăs butonul de panică
cerul înfloreşte
nici steaua în cer
nu mă mai recunoaşte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu