...lui Nichita
El a plecat părăsit-
a fost azvârlit din trenul care ne duce pe toţi
când puteam dumnezeule să-i întind o mână
de om tânăr care mă făcusem/
dar pe-atunci eram ocupat cu muncile de primăvară
aveam palmele bătătorite de mângâiatul
spatelui de femeie – ochi de lemurian
obişnuit cu pierderea nopţilor/
pe-atunci până şi cămaşa durerii
îmi stârnea bucurii neroade-
o eram liniştit liniştit
frumoasa moarte omnivoră
nu se mai sătura de crăiţe şi brumărele
estimp el năştea
mii şi mii de păsări trimbulinde- n-am ştiut
că blondul meu prieten era născător de păsări
iar eu – cal şi iepure şi soldat pedestru
n-am stat în ultima clipă
lângă patul lui
împletit după datină
din tinere ramuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu