Parabolă

...în care se povesteşte
cum un om care îşi servea patria
în oraşul celest Bacău
n-a plecat urechea ispitelor tandre
ce străbăteau până la el în postul de gardă
dinspre înfierbântata puşcărie
pentru femei – n-a băut şi
nu s-a masturbat
era gata să-şi termine stagiul
mai cast decât însuşi Iisus/
până-ntr-o zi de toamnă târzie
când a văzut cum gradaţii
împuşcau turturele
în castanii semănând uimitor
cu arborii din copilărie/
trăgeau uimitor de precis
cu binecunoscuta puşcă Geco/
cădeau turturelele cu penaj perlat
pica şi frunza de aramă
în sufletul celui care-nvăţase cândva
că acelaşi Iisus dăruise suflare
unor păsări din argilă
şi le făcuse să zboare
chiar dacă fără niciun rost
fără niciun folos la casa omului