Şi uite-i cum se topesc în pământ/ cum nu se pierd din priviri/ şi ochii lor închişi/ parcurg într-o secundă întreaga lor viaţă/ cu zboruri şi căderi/ cu mici bucurii şi multe mizerii/ din care s-a născut totuşi o stea imperfectă/ aprinzându-se doar când vrea ea//doar acea clipă timidă contează/ secunda comprimând timpul/ cu îmbrăţişarea tandră/ a plantei carnivore// poate cineva îşi va mai aduce aminte/ de casa lor scufundându-se treptat/ pe strada Morilor de Vânt.