Visometrul
Încă nu se inventase instrumentul
diabolic de măsurat temperatura viselor/
nici poezia nu fusese descoperită
de vreun homo ludens nebun
care/ aşa în joacă/ să fi aşezat
viaţa lângă moarte/
încântat că ieşise ceva de speriat
dar foarte frumos/
asta era pe vremea
când încă mai credeam
că ceasornicul de buzunar al bunicului/
ascundea sub capacul aurit/
inscripţionat cu monograma M.E./
lucruri de mirare –
de pildă o lăcustă verde/
un cosaş încordat
gata să sară afară din vreme/ din timp/
sau o femeie de marţipan
care să poată fi ronţăită
noaptea-n pat cu capul sub pătură
într-un întuneric desăvârşit –
de-atunci durează bezna asta
între pereţii căreia plâng/
în urechi cu lăcusta aceea neadormită/
de atunci visometrul
funcţionează perfect
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu