Toate ferestrele lumii larg deschise
varsă flăcări/ sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii/
în bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi/
bătrânii tuşesc cu prudenţă/
sângele urcă lent la deal
spre pneuma rerum/
câţiva se îmbrăţişează frenetic
ca pentru ultima oară –
o fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă/
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul -
sfârşitul este iminent –
scrie ea în final –
e mai de efect decât
a ta pe vecie/
pe urmă dragul meu poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea
dragul meu drag
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu