Literatura

Eu văd literatura aşa: la început a existat o rugăciune către Dumnezeu, care a creat vaca, femeia şi copilul, şi prin rugăciunea asta, îi mulţumeai pentru ele şi îl rugai să apere fiinţele astea de tot ce e rău. Scriitorii sunt acei oameni care, periodic, înalţă această rugăciune către Dumnezeu. Dacă trişezi şi foloseşti cuvintele înaintaşilor tăi, sacralitatea se pierde. De aceea, generaţia următoare, dacă vrea să înalţe o rugăciune autentică, trebuie să găsească cuvinte noi pentru ea. Anna Karenina a lui Tolstoi, de exemplu, e aceeaşi rugăciune, dar cu cuvinte din secolul al XIX-lea. Aşadar, din punctul meu de vedere, dacă vorbim despre literatură ca artă, nu ca entertainment, e imposibil, dacă vrei să faci rugăciunea aceea astăzi, să foloseşti limbajul lui Tolstoi. Dumnezeu evoluează şi el, o dată cu societatea, şi nu mai pleacă urechea la arhaisme. Ca scriitor, ca să ajungi la Dumnezeu, trebuie să-ţi foloseşti propriile cuvinte.(Şişkin)