Septembrie – dulce sperare

În septembrie vine şi clipa când trebuie să închizifereastra/ să tragi storurile/ după ce desigur ai eliberat toate mierlele canarii din colivie// apoi cauţi febril un post de radio capitalist cu paraziţi şi triluri exotice din Insula Pierzării aflată undeva prin Caraibe/ îţi contramandezi iubirile recente/ plângi puţin pe o filă cu dedicaţie/ cu urmele de ruj ale unei femei frumoase moartă demult/ desenezi săgeţi inimi sângerânde/ care – doamne – nu s-au întâmplat niciodată// îţi aduni prietenii – câţi au mai rămas - / îi anunţi că suferi de ploioase melanholii/ de boala inorogului/ de otrăvuri cu eliberare prelungită// lipeşti afişe cum că ai ratat beţiile crunte/ ale poeţilor din eternul Ardeal/ alături de fetele lor urâte şi talentate/ anunţi că îţi vei tăia singura venă prin care mai curge un sânge albastru// întorci spatele întregii lumi şi pleci fără ţintă/ pe domeniile celeste doar de tine administrate/ vorbeşti cu ai tăi care te-au aşteptat cu o cană de vin negru pe masă/ te laşi dojenit că ai ratat eternitatea de-o clipă/ şi tot acum brumărelele înfloresc duios pe mormintele lor uitate// septembrie – dulce sperare