Şi vine iarăşi lunea neagră
şi femeile dispar –
cum se crapă de ziuă –
ca măgarul în ceaţă
nu mai ştiu nimic
de rujurile tampoanele
parfumurile lor delicate
sunt cartea albă
a revoluţiei confiscate
priviţi-mi mersul şleampăt
mă simt ca o propoziţie
eliptică de predicat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu