Vine cineva şi-mi tulbură apele
în care te oglindeai doar tu cândva/
inventează pelagicul abisul
şi alte asemenea minuni în care astăzi
chiar nu mai crede nimeni/
aruncă sonda şi-şi dă cu părerea
despre adâncimea sufletului
şi alte lucruri dulci uşoare comestibile/
aruncă sonda în întunecime/ spune –
bezna e unicul adevăr valabil
din ea înfloresc chipurile regale şi tot
în ea se îneacă efemeridele
după dansul erotic de-o zi
încerc să-l conving
că dragostea pentru pistruii
serbărilor deocheate /pentru fulgerele
iscate la atingerea sânului tău globular -
o dragostea asta ar fi singura adevărată –
şi el râde în umbră
şi îmi arată mulţimea pestriţă
vieţile amestecate
micile explozii de primăvară
ca nişte focuri aprinse pe dealuri
în vreme de primejdie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu