Prieteni trăim zile dulci
într-un veac cât se poate de toxic –
mestecăm chewing gum
tragem pe nas/ nu ne pasă
de damele din Cartierul Roşu-
noi o iubim pe Eleonora
care ne-a oblojit
de câte o boală lumească
ne-a făcut ceaiuri de tei
ne-a dus cu taxiul la doctorul
de nasgâtşiurechi- ne-a plătit tot –
veacul e dragilor prea scump
pentru buzunarele noastre cam sparte/
iertaţi-mă dacă azi n-am să plâng
la înmormântarea unuia dintre noi
ne-am născut deja prea trişti –
priviţi cum plouă ca în Macondo
ca şi cum cuiva i-ar părea rău
că pleacă din cea lume
credeţi-mă – lacrima e
cea mai parşivă muiere
iertare
din cauza ei sunt astăzi
mai mult decât confuz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu