Îmi adun urmele –
cărţi manuscrise şi iar manuscrise
mortar ciment cărămizi –
acum m-am făcut mare şi
nu m-am văzut niciodată crescând
aproape orb – tare-aş fi vrut
să mai arunc o privire
în prăpastia care
când o scrutezi
se uită şi ea la tine
cu gândul cel mai ascuns
pe urmă m-am făcut bătrân
ca un cuvânt vechi/ învechit/
dintr-un dicţionar arhaic –
mortar ciment cărămizi
mascate după o perdea sângerie
căzând în cascadă
fiţi siguri că orice ruină
spune o mică poveste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu