Ultraviolet

Tristă cam prea tristă -
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă -
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare

*
Adormise apoi sau murise/
tot una - cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi -
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos

*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie - mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ - frumos
frumos îti mai cântă inima -
cel puţin deocamdată