E o nebunie – îmi spui – să te speli
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti fruntea şi sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâielile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări
Fericit cel căruia în plină lumină
ca un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase
Plânge un copil la marginea drumului/
maşini zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – semn rău/
va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu