Acvaforte 2

Ambiţia nătângă de a vrea
să te întorci cu umilinţă
în pielea de altădată
frumoasa ta epidermă cu diamante
mângâiată marcată adânc
cu fierul roşu al dragostei –
libertatea stupidă de a te mândri
cu pielea ta lisă umezită
de brume prietenoase –
colinzi târgurile de vechituri
unde toată lumea
te priveşte cu invidie neagră
printre stampe crăpate
samovare coclite/ jartiere roz/
rochii de mirese care acum
scrutează bezna cu orbitele goale –

acum porţi mănuşi moştenite
de la nu ştiu care strămoş din America
fumezi tutun prost
bei vin răsuflat/ răsfoieşti
cotidianele interbelice/
îţi maschezi fisurile
prin care şuieră vântul/
îşi întorci pielea pe dos dar
dumnezeule numai urme de fiare
nevânate
neidentificate vreodată

Vino

Vino
pe maidanul copilăriei

să construim
cel mai frumos bordei
din cutii de conserve
şi oase de pasăre –
poate
să şi zburăm puţin
între două respiraţii
poate
să şi concepem prunci
arătoşi şi proşti
doar la sfârşit de săptămână/
iar la bătrâneţe
să ne-ngropăm
la rădăcina brumărelelor
împărţind aceeaşi bucată
de pâine pământie-

ţie prea îţi strălucesc ochii
galbeni de fiară
ignorată de vânător-
spune fetiţa strivind
sub călcâi fără milă
proaspătul muşuroi de furnici –
ningea pe maidanul etern/
imi aduc aminte perfect-
era spre seară
şi pentru vecie

Flash 16 (opium)

Dacă te-aş curăţa de
crengile uscate peste iarnă
tu doamnă
ai mai putea înflori
încă o dată
chiar dacă ar fi ultima ocazie
de a schimba moartea cu viaţa
sexul cu
neruşinarea nudă
a îngerilor?

Remember

Ai îndrăznit să te naşti
într-o zi neconsemnată în calendar -
cineva tocmai ţipase ca o fetiţă
lovită pe trecerea de pietoni
pe când se grăbea către
aniversarea ei preferată

altcineva ar fi vrut să rămâi
la o vârstă de băietană/
te-ar fi vizitat o dată pe an
şi-ar fi aprins o ţigară
pe care ar fi fumat-o
ca un disperat
apoi ar cam fi plecat
gândind că poate la anu’
toţi va vor privi -
în ochi cu o invidie neagră-
cum intraţi şuierând
amândoi de mână-n infern

Femeile ca şi gările

Femeile ca şi gările/
ca şi peroanele gărilor pustii
la sfârşit de sezon estival/
ca şi fumul locomotivelor
din anii 50 -
încercând să se-ntrupeze
în cu totul altceva
decât în trecutul de tristă memorie/
femeile traversând liniile albastre/
tot făcând cu mâna cuiva/

Femeile ca şi trenurile pierdute -
plecări amânate către infern
dulci suiciduri cu ochii larg deschişi
acuplări cu o moarte neanunţată -
femeile - lăsându-se călcate de trenuri
de personale verzui ca tunica soldatului
neîntors de pe front/
abandonându-se roţilor/
dăruindu-se necunoscuţilor cu disperare
prin câmpuri de floarea-soarelui/
înroşind tot asfinţitul
cu sângele lor de răsură

Sunt întrebat: - Numai dus?
-Doar dus - numai dus

Flash 15 (opium)

Atâta timp cât caii negri
pasc în libertate pe câmpia albă
nu am motiv să mă tem
că glonţul de argint al secundei
îmi va trece pe la ureche

câtă vreme câinii iluziei
sunt mereu pe urmele mele
nu mă tem că galopul cailor
se va poticni ruşinat
într-un gard de rosa canina

Vai săraca ţară a Hymerei
pe ce mâini a ajuns –
caii sunt împuşcaţi şi daţi câinilor
femeile îşi alăptează pruncii în linia-ntâi/
şuieră gloanţele oarbe/
neghiobii stau cu piepturile la vedere/
negustorii de fier vechi fac ţăndări
frumuseţea albastră a oţelului -
foarte curând
din cer va coborî definitiv peste noi
somnul de plumb al bătrânilor/
să ne cuibărim aşadar
să ne acoperim bine capetele
urmează o noapte
despre care nu se va scrie
în nicio carte de istorie

Flash 14 (antique)

Cine citeşte versuri la ora trei dimineaţa
uită de mama sa şi de tatăl său
uită de iubita care treptat se preschimbă
într-o grămăjoară de rufe fără identitate
uită chiar de sine pentru că preţ de o clipă
nici moartea nu-i mai răsuflă rece lângă ureche

acela – zic – nutreşte otrăvuri licori brune
ca Paracelsus/ le încearcă pe rând
până când iată se transformă într-un cadavru frumos
peste care ploile vor curge fără istov
până când fetiţa vecinilor va traversa piaţa pustie
pe bicicleta cu trei roţi a copilăriei roz
până ce secunda se va plictisi de întuneric
iar măcelarul târgului îi va tranşa soarta
aruncând pe tejghea hălci de lumină roşcată

Flash 13 (opium)

Uneori bilanţul zilei
arată ca un dezastru –
câteva cuvinte aruncate aiurea
în calea păsărilor migratoare
altele rostogolite-n abis
lăsate în grija râurilor subpământene
risipă de vorbe în mesaje de dragoste şi
doar câteva silabe rostite în gând
binecuvântând bucatele celor duşi/
cineva îmi dă sfaturi –
taci dracului nu vezi
că ţi se termină muniţia
e ca într-un vechi film de război –
niciun învingător/ numai iubita în gară
sărutându-ţi pieptul cu orbitoare medalii
şi multe multe regrete eterne/
la urmă câţiva tipi
bocind în genunchi
frumuseţea pierdută
a florii de genţiană

Braila – by day

Domnule - în stradă nici nu exişti
decât divizat în mii de particule umblătoare
nimeni nu îţi spune pe nume/
nimeni nu-ţi citeşte măcar ferparul
apărut proaspăt în ziarul de seară/
unii se holbează o clipă la poza ta din tinereţe –
dincolo de cartonul crăpat alb-negru
nimeni nu mai are răbdare să-ţi parcurgă
ultimul act de divorţ/ ultimul bilet
de internare-n spital/ ultima plecare la băi -
toţi trec grăbiţi cu actul de identitate în mâini/
câţiva ţin la vedere paşaportul spre moarte/
cei mai mulţi parcurg fără ţintă strada Regală/
alţii- puţini – se întorc către vârsta îngerilor
dar ninsoarea şterge definitiv urmele tuturor –
în port tună sirena vapoarelor/ adio/
târfele de la Tanti Elvira lăcrimează
probabil că va ploua cu inimi sfărâmate
în Las Palmas

Îndrăgostirea (antique)

Soseşte noaptea messer -
nu închide ochii
acum când femeile cu pedigri
sunt pe cale de dispariţie
prelinse onctuos ca nişte ceţuri dulci
pe suprafaţa înşelătoarelor ape -
nu închide ochii messer
se prăbuşesc zidiri/ cad capetele
bărbaţilor înamoraţi mortal/
poeţii beţivi scriu fără istov versuri deocheate
în timp ce petrec cu târfele pe genunchi iar
tavernele trag obloanele pentru totdeauna
cine opreşte nebunia asta generală messer
îndrăgostirea iepurelui de umbra sa/
a sângelui de ochiul pervers
al alexandritului/ a inimii mele
de prea depărtata stea Aldebaran?

Antique

Întunericul dragul meu
nu trebuie să te sperie –
e doar un chip blând
bântuindu-ţi visele
când te vizitează strămoşii/
un animal ahtiat
după fructele dulci de scoruş/
uneori o femeie care îţi sparge fereastra
cu bing-bangul ei orbitor-
cândva vei dori
să-i atingi sexul incert
cu indexul tău înfierbântat
părul ars de otrăvuri şi brume
şi nu vei vedea decât fluturi
survolând prăpastia
care deja se uită intens
la tine

Flash 12 (opium)

Pe strada Regală
chiriaşii aruncă în noi cu fulgere globulare -
balcoanele rococco vibrează de urale
într-o limbă de sorginte indică/
circulă zvonul că iar s-a aprins
felinarul roşu la tanti Elvira
fumăm în pumni bem sastisiţi
un şvarţ cu miros de hrubă veche
înjurăm guvernul ne ţinem
încă bine de coloanele cu gorgone
cineva ne spune că trecutul e mort
ura şi la gară – dintr-o fotografie de epocă
ne priveşte o doamnă brună cu voaletă
şi aluniţă plasată sfios
deasupra sexului ei orbitor -
o ne-a iubit/ ne-a iubit pur şi simplu
şi absolut pe gratis în cealaltă viaţă
pentru că vorbeam fluent franţuzeşte
pentru că purtam dezinvolt la rever
o garoafă ca o hemoragie misterioasă
şi puţin ne păsa dacă am fi murit în duel
cu ultimul vinil his master voice

Flash 11 (opium)

Mâhnirea circulă lejer
prin fragilele noastre vase comunicante
se prelinge perfid dinspre turnul meu de aramă
către fereastra căsuţei tale din turtă dulce/
curge la streaşină odată cu ploile toamnei/
picură chiar şi în paharul meu
cu băutură contrafăcută

ce folos că zilele se scurtează
plângându-şi de milă
la ce bun că orele pocnesc
ca nişte păstăi prea coapte/ ascultă cum
în păduri răsună sec împuşcătura
vânătorului singuratic –
totul se scrie prea târziu
într-un pseudokinegetikos/
va trebui să luăm cartea de la capăt
hârţoaga asta mirosind a sânge albastru/
a chemare de corn englezesc/
tu aşteaptă-mă totuşi
chiar dacă ţi-am spus uneori
că amorul e doar un zeu umed
cu răspundere limitată

Flash

Mi se tot spune
că moartea e un ţăran bătrân
venit la oraş şi
ajuns şef de scară la bloc
întrucât a promis
un lot de pământ
gratis
pentru fiecare

Flash 3

...apoi răsfoiesc Biblia
nu pentru a descoperi
eşecul mortal al
păcatului originar/
nu pentru a-mi anula
mahmureala
ultimei mele vieţi/
ci pentru a afla
dacă nu cumva există
din întâmplare
şi vreun sfânt protector
al tuturor cauzelor pierdute

Apocrife

Viens qu'on s'enprintanise je lui dis/
qu'on s'envénème un peu par cet habit fleuri/
qu'on remplisse de mioches le monde promis
et peut-être renaître dans une nouvelle vie

- il serait mieux qu'on s'automnise/ s'assoupissant
aux bords du fleuve qui s'agite/
nous vêtir du si tendre couvrant
de l'instant qu'on nous à repris si vite

elle - les gens l'oubliaient depuis des années/
seule l'herbe parfois des faire-part lui écrivait/
les rois mages poursuivaient l'étoile sacrée/
moi - une pensée qui s'éffilochait

viens au moins - je criai - aimer quelques images/
dont nous en fairons tendre vent/
mais elle s'était couchée sagement dans les pages
glissant derrière tous les temps

*

traducere - Cindrel Lupe

Apocrife

- Hai să ne-mprimăvărăm i-am zis/
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată

- mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat

lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare

hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând

Flash 10 (opium)

Doar către seară
deruta funcţionează la maxim
ca şi cum ziua în declin
ar însemna însuşi sfârşitul
numit preţios exitus -
golesc un pahar/ amprentele buzelor
îmi indică o cu totul altă persoană/
mirosul adulmecă părul altei femei/
mă vizitează gustul altei amărăciuni/
estimp vederea schimbă rapid imagini
cu tine în floarea tinereţii
cu tine între răzgândire şi amintire
numai poezia stă în genunchii ei roz
cu zulufii ei arămii ca elitrele îngerilor
şi se roagă – sărută-mă adânc
de parcă mâine mi-aş face bagajul
şi aş pleca fără să-ţi arunc o privire

Flash 10 (antique)

Scriu la o masă mică meschină
ceva despre divide et impera -
cuvintele se înghesuie mai ceva
decât pe vremea cozilor comuniste la pâine
e clar – cetatea eternă se împarte şi-acum
în gladiatori famelici şi fiare
cei dintâi plâng de iubire către sfârşitul zilei
când li se întinde în silă
blidul sleit al milei publice
ceilalţi merg la vânat
adulmecând urma ultimei stele
înecată în sihla fierbinte
a sângelui proaspăt

întorc foaia -
mulţimi de amprente fosforescente
umori de tot felul/ lividităţi
intarsiate frumos în heraldica crimei/
răsună pădurile de răsuflarea mortală
a tinereţii mele pierdute