Cine citeşte versuri la ora trei dimineaţa
uită de mama sa şi de tatăl său
uită de iubita care treptat se preschimbă
într-o grămăjoară de rufe fără identitate
uită chiar de sine pentru că preţ de o clipă
nici moartea nu-i mai răsuflă rece lângă ureche
acela – zic – nutreşte otrăvuri licori brune
ca Paracelsus/ le încearcă pe rând
până când iată se transformă într-un cadavru frumos
peste care ploile vor curge fără istov
până când fetiţa vecinilor va traversa piaţa pustie
pe bicicleta cu trei roţi a copilăriei roz
până ce secunda se va plictisi de întuneric
iar măcelarul târgului îi va tranşa soarta
aruncând pe tejghea hălci de lumină roşcată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu