Mâhnirea circulă lejer
prin fragilele noastre vase comunicante
se prelinge perfid dinspre turnul meu de aramă
către fereastra căsuţei tale din turtă dulce/
curge la streaşină odată cu ploile toamnei/
picură chiar şi în paharul meu
cu băutură contrafăcută
ce folos că zilele se scurtează
plângându-şi de milă
la ce bun că orele pocnesc
ca nişte păstăi prea coapte/ ascultă cum
în păduri răsună sec împuşcătura
vânătorului singuratic –
totul se scrie prea târziu
într-un pseudokinegetikos/
va trebui să luăm cartea de la capăt
hârţoaga asta mirosind a sânge albastru/
a chemare de corn englezesc/
tu aşteaptă-mă totuşi
chiar dacă ţi-am spus uneori
că amorul e doar un zeu umed
cu răspundere limitată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu