Scriu la o masă mică meschină
ceva despre divide et impera -
cuvintele se înghesuie mai ceva
decât pe vremea cozilor comuniste la pâine
e clar – cetatea eternă se împarte şi-acum
în gladiatori famelici şi fiare
cei dintâi plâng de iubire către sfârşitul zilei
când li se întinde în silă
blidul sleit al milei publice
ceilalţi merg la vânat
adulmecând urma ultimei stele
înecată în sihla fierbinte
a sângelui proaspăt
întorc foaia -
mulţimi de amprente fosforescente
umori de tot felul/ lividităţi
intarsiate frumos în heraldica crimei/
răsună pădurile de răsuflarea mortală
a tinereţii mele pierdute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu