Acasă

Acasă-
spune copilul-
e un cuvânt cântat
nu scris.
nu e de găsit
pe nicio hartă
în nicio carte
de geografie.
e abstract
ca o colivie
din care a zburat
pasărea-liră.
nu poate fi desenat
ca un acoperiş
cu soarele pururi deasupra.
ar trebui cântat
cu vocea nocturnă
a greierului
de sub prag.
dar ar trebui şi un prag.
şi o fereastră
prin care să azvârlim
restul vieţilor noastre.
şi n-ar fi rău să existe
şi un copac
cu o singură creangă
şi alături doi oameni
ţinându-mă de mână.
ar fi frumos şi trist –
mai spune copilul bătrân
din mine.