Întâmplări din cătunul Mârlogea

1.
Numai când dorm ai voie să intri
în sufletul meu. tu alături stând şi întrebându-te
ce caut eu la dreapta ta ori prin ce întâmplare
ai ajuns tu în stânga mea cea nesimţitoare.
îmi poţi ridica pleoapa cu maximă prudenţă
tot repetând: e bine aha aici nu ninge doar plouă puţin
aşa mărunt ca la-nceputul toamnei.
sufletul acesta ar părea pregătit pentru vizionare
dacă ecranul-i albastru n-ar fi făcut zob ţăndări.
fiecare ciob cu istoria lui: poveşti de noapte
poveşti de zi. câteva spărturi pe covorul în flăcări
pe care ne-am iubit în veacul trecut
altele abia ţinându-se în tubul catodic
pulsând cu sfială ca niste aştri tot mai îndepărtaţi.
istorii de tot felul - multe indicibile
încheiate brusc înainte de a însemna ceva
pentru restul lumii.

2.
o femeie cu o fetiţă de mână
trecând puntea peste un pârâu cu apă sărată.
un soare pletos mâzgălit cu galben
arătând cu degetul timpul pauzei mari
( pentru absolut toată lumea).
învăţătoarea cu ochi verzi împărţind cu elevii
pacheţelul cu sanvişuri puse de mama.
toate astea petrecându-se într-o singură secundă
chiar în cătunul european Mârlogea.
şi deodată o violentă hemoragie de pixeli
sărind înnebuniţi din pat pe veioza ta japoneză
pe mâinile tale însângerate.
închide te rog iute fereastra. trage obloanele.
mai bine să te prefaci că în viaţa ta
chiar nu s-a întâmplat nimic.