(Dau pagina de parcă aş dezgropa pe cineva)

din clipă-n clipă m-aştept să văd osemintele brune
când brusc ceva se rupe în mine – ăsta nu mai e somn.
mă trezesc ca ăia bătrâni. îmi aprind un rest de ţigară -
ceva s-a prăbuşit fără zgomot/ bate un vânt străin
ca pe vremea primei iubiri. pun semne de carte
câteva ilustrate poştale trimise de pe frontul de est –
dragă lenuţo nu fi zgârcită cu scrisul
trimite-mi nişte timbre cu regele Carol
Cernăuţiul e splendid roagă-te pentru mine
cu drag al tău locotenent aviator Degeaba Arthur.
mai grăbit decât ultimul Buendia răsfoiesc manuscriptul.
autorul necunoscut tot amână
răspunsul- poate într-o altă viaţă.