Creierul meu
a mai inventat o
istorie toxică –
? cum ar fi dacă toate
zilele săptămânii
ar năvăli peste noi
laolaltă- ca un
popor migrator –
luni cu dezgustul
marţi cu frica de moarte
miercuri cineva să-ţi ofere
o floare cu urarea
să fie primit
joi cu privirea fixă
a prăpastiei care
se uită la tine
vineri cu un dram
de speranţă
că vei adormi brusc
într-un maldăr de frunze
trezindu-te tot tânăr
peste douăzeci de ani
ca acel Rip Van Winkle/
în sfârşit sâmbăta
şi duminica –
(puteau să lipsească)
zile decolorate ca
nişte rufe străvechi
când nici nu exişti
dacă nu te calcă tramvaiul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu