Într-o poză apar şi eu cu pleoapa căzută
cu buzele strânse a dispreţ. aşa m-am născut.
pe o ploaie sepia/ într-o seară de cenuşă
când se terminase petrolul în lampă.
mama spunea că aşa erau vremurile. nici n-apucai
să te luminezi bine la faţă/ să duci mâna
la tâmplă- semn că ai început să-ţi gândeşti moartea –
că repede se şi întuneca/ se făcea beznă
până şi în ochii câinelui credincios.
mirosea a ceasuri stricate/ a sindromul Tourette.
mi-amintesc cum cădeam cădeam
înjuram frunza şi iarba. înjuram pe cei duşi
înjuram pe toţi nenăscuţii care s-ar putea naşte
pe aceeaşi ploaie sepia
în aceeaşi seară de cenuşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu