Cameră pentru toate anotimpurile –
lumina filtrată-n vitraliu
scanează îngerii căzuţi/ schiţează rapid
profilul mâinilor mele de grifon/
iubito – şi urma tălpilor tale
pierdute în praful gros al vremii/ şi
picătura de sânge
pe umărul meu ascuţit-
tot felul de semne
ale putreziciunii/
amprente inconfundabile
ale neliniştirii.
ce mai vreţi? în această
cameră pentru toate anotimpurile
pe care v-am descris-o
aproape de perfecţiune
numai eu lipsesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu