A pleca din poezie
într-o direcţie oarecare
e ca şi cum te-ai trezi
într-un oraş străin
undeva prin Volta Superioară –
nu cunoşti pe nimeni
nu vorbeşti limba
la hotel nu găseşti loc –
aşa că îţi odihneşti oasele
în singurul parc municipal
fără furnici carnivore/
imediat apar gardienii
şi îţi ard o amendă –
pentru că ai început să vorbeşti
cu subiect şi predicat
în fraze care nu spun altceva
decât că ţi-e foame
decât că ţi s-a făcut de sex
decât că ţi s-a făcut de-o moarte
ca oricare alta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu