Poză mişcată

Multă vreme n-am
să mai scriu despre
dragoste. e o carte închisă
căzută după noptieră.
ochelari de bătrân
cu rame din sârmă.
o cană cu urme de
ceai pe fund cu o
felie de lămâie
adusă tocmai din
Kerkira.
mai găsesc dimineaţa
amprente dulci
pe paharul cu apă de mare.
un bilet scris
pe fugă- ca şi cum
senectutea
ar fi altceva
decât o femeie
trăgând disperată de riduri.
ca şi cum muzikia
cea mai plăcută auzului
ar fi şoricelul
care noapte de noapte
îmi roade papucul.
tot ce rămâne
de povestit astăzi
este portretul mamei
într-o poză mişcată.